Rezistență dielectrică îmbunătățită: Plastice de inginerie modificate Poate fi conceput pentru a prezenta o rezistență dielectrică ridicată, care este capacitatea materialului de a rezista la defecțiunea electrică sub tensiune înaltă. Această caracteristică este esențială în componentele electronice care funcționează în medii cu diferite câmpuri electrice, cum ar fi transformatoare, condensatoare și izolatori. Prin încorporarea aditivilor specifici, cum ar fi fibre de sticlă, ceramică sau polimeri specializați, rezistența dielectrică poate fi îmbunătățită semnificativ, permițând acestor materiale să reziste la tensiuni mult mai mari în comparație cu materialele plastice standard. Acest lucru asigură o izolație electrică fiabilă în medii de înaltă tensiune, ceea ce este deosebit de crucial în sistemele de generare a energiei electrice și distribuție, unde siguranța și performanța depind de menținerea izolării electrice.
Conductivitate electrică scăzută: Una dintre proprietățile cheie ale materialelor plastice de inginerie modificate este conductivitatea lor electrică scăzută, ceea ce le face ideale pentru izolarea componentelor electronice. Materiale precum poliamidă (PA), policarbonat (PC) și polietilenă (PE), atunci când sunt modificate, pot fi proiectate pentru a avea un flux de electroni minimi, ceea ce împiedică trecerea curentului neintenționat prin material. În aplicații precum plăci de circuit imprimate (PCB), conectori și izolație de cablu, conductivitatea electrică scăzută asigură că semnalele electrice sunt conținute pe căile corespunzătoare, menținând integritatea și funcționalitatea dispozitivelor electronice.
Stabilitate termică îmbunătățită: materialele plastice de inginerie modificate sunt adesea formulate pentru a-și menține proprietățile chiar și în condiții de temperatură ridicată. Aceste materiale pot rezista la fluctuațiile temperaturii și la căldură ridicată, fără a se deforma, topi sau pierde proprietățile izolante. Această stabilitate termică este deosebit de importantă în componentele electronice supuse căldurii din procese interne, cum ar fi cele din electronice electrice, sisteme auto și echipamente de telecomunicații. Prin utilizarea materialelor plastice rezistente la căldură, se poate asigura că izolația electrică nu este compromisă în medii la temperaturi ridicate, sporind astfel durabilitatea generală și longevitatea componentelor electronice.
Rezistența la factorii de mediu: materialele plastice de inginerie modificate pot fi proiectate pentru a rezista absorbției de umiditate, degradarea UV și expunerea la substanțe chimice, toate acestea putând slăbi proprietățile de izolare electrică în timp. De exemplu, umiditatea poate provoca pantaloni scurți electrici sau poate reduce eficacitatea materialului ca izolator. Radiația UV poate degrada materialele plastice, determinându -le să devină fragile sau să -și piardă proprietățile izolante. Prin adăugarea agenților rezistenți la umiditate sau de stabilizare a UV la materialele plastice, ei rămân eficienți atât în aplicațiile electronice interioare, cât și în exterior. În medii precum utilaje industriale, electronice în aer liber sau bunuri de consum expuse la condiții meteorologice dure, aceste modificări ajută la păstrarea integrității și funcționalității izolației pe tot parcursul ciclului de viață al produsului.
Stabilitatea dimensională: Stabilitatea dimensională a materialelor plastice de inginerie modificate asigură că materialul își păstrează forma și dimensiunea chiar și sub variații mecanice de tensiune sau temperatură. Această caracteristică este vitală pentru izolarea electrică, deoarece orice deformare a materialului ar putea compromite capacitatea sa de a izola sau de a oferi o barieră sigură între părțile conductoare. În aplicații precum plăci de circuit, conectori și izolații de cablu, stabilitatea dimensională împiedică deformarea sau micșorarea plasticului, ceea ce ar putea duce la un contact electric neintenționat sau la defecțiuni.
